Go to ...

Ion Antonescu

in memoriam

RSS Feed

Asasinarea lui Nicolae Iorga și Ion Antonescu


[…] Judecătorul de instrucţie al Cabinetului 2 Tribunalul Prahova înaintează  cu adresa nr. 2109 din 29 martie 1941 directorului general al Direcţiei Generale a Poliţiei, mandatele de arestare nr. 2074 şi 2075, emise „în contrainculpaţilor  dispăruţi Tudor C. Dacu şi Iacobuţă Ştefan” cu rugămintea de a se dispune măsuri pentru prinderea şi arestarea lor. După această dată, apare evidentă preocuparea guvernului mareşal Antonescu de a asigura tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi de asasinarea profesorului Nicolae Iorga. Astfel, a fost identificată o copie cu nr. J3781/10 februarie 1941 intitulată Ordine date de generalul Antonescu, în care se arăta că Ministerul de Interne prin Direcţiunea Generală a Poliţiei, Inspectoratul General al Jandarmeriei şi Prefecturii de Judeţ să dispună urmărirea autorilor, complicilor, instigatorilor care s-au făcut vinovaţi de jafuri, abuzuri, samavolnicii şi omoruri, săvârşite de la 06 septembrie 1940 până la acea dată pentru fapte ce nu au fost cercetate de justiţie.

Atitudinea fermă a conducătorului statului, generalul Antonescu, a fost sprijinită atât de conducerea Partidului Naţional Ţărănesc cât şi a Partidului Naţional Liberal; la rândul său familia profesorului Iorga intenţiona să ceară judecarea celor vinovaţi de asasinarea istoricului. Astfel, potrivit unui proiect de notă a Corpului Detectivilor – Grupa I-a, din 30 ianuarie 1941, o sursă catalogată ca serioasă, raporta că soţia profesorului Nicolae Iorga va solicita generalului Ioan Antonescu măsuri în vederea descoperirii asasinilor acestuia şi trimiterii lor în judecată. Un alt proiect de notă menţiona că în data de 7 februarie oamenii politici Mihai Popovici, doctor Nicolae Lupu, Bebe Brătianu, Tancred Constantinescu, Djuvara, Gheorghe Fotino şi doctor C. Angelescu, au propus domnului Dinu Brătianu din partea lui Iuliu Maniu, să ceară deschiderea procesului asasinilor lui Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu. Decizia lui Ion Antonescu de a acţiona în sensul arătat este poate cel mai bine evidenţiată prin ordinul dat de acesta de a se proceda la reţinerea membrilor familiilor celor identificaţi până la acea dată ca posibili vinovaţi de asasinarea atât a profesorului Nicolae Iorga cât şi a lui Madgearu.

Adresa 10627 din 28 februarie 1941 a Direcţiunii Poliţiei de Siguranţă către Prefectura Poliţiei Capitalei, Inspectoratul General de Poliţie Bucureşti precum şi nota din 28 februarie 1941 a Corpului Detectivilor, fac referire la acest ordin al  generalului Ion Antonescu, ca prin orice mijloace, să se procedeze de urgenţă la arestarea membrilor familiilor asasinilor lui Virgil Madgearu şi Nicolae Iorga, care apoi să fie predaţi Tribunalului Militar.

[…] imposibilitatea conducerii mişcării legionare de a asigura stabilitatea şi climatul de ordine, la care conducătorul statului Ion Antonescu aspira, prin educaţia sa de militar, a constituit unul din principalele motive ale despărţirii dintre general şi legionari. Urmare a îndelungatei sale cariere de militar, Ion Antonescu punea la temelia construcţiei statului, printre alte noţiuni, şi pe cea de ordine, fiind inflexibil la adresa stării de dezordine şi indisciplină, pe care legionarii o aduseseră în ţară după septembrie 1940.

Extras din Teza de doctorat: INVESTIGAREA ASASINĂRII PROFESORULUI NICOLAE IORGA (REZUMAT)
Doctorand: George Octavian Toma

Tags: ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Timpul a expirat! Reîncărcați!