O scrisoare-avertisment adresată poporului român de un profesor sîrb de istorie
În lipsa unei reacţii ferme româneşti, un istoric sârb “îi pune la punct” pe extremiştii maghiari.
O scrisoare-avertisment adresată poporului român de un profesor sîrb de istorie În lipsa unei reacţii ferme româneşti, un istoric sârb “îi pune la punct” pe extremiştii maghiari.
Să citim în cele ce urmează un text scris de profesorul sîrb de istorie Miodrag Stanojevic, din Voivodina, cunoscător al limbii române, în care acesta prezintă magistral adevărul despre istoria ungurilor și despre pretențiile lor absurde, demonstrând încă o dată că somnul politicienilor naște duşmani şi trădători pe pămînt rumînesc.
Aflat în urmă cu ceva vreme în trecere prin Satu Mare, acesta a transmis redacției cotidianului local, Gazeta de Nord Vest, o scrisoare cu următorul conţinut:
”Vă propun un exerciţiu de imaginaţie…
Ce s’ar fi întâmplat dacă:
– un rumîn ar fi dat foc la Budapesta unei păpuşi reprezentîndu’l pe Kosuth Lajos
– un turist german ar fi incendiat la Tel Aviv o păpuşă reprezentîndu’l pe David Ben Gurion (n.r. primul premier al Israelului) sau pe Golda Meir (n.r. de asemenea premier al Israelului)
– un ungur din Vojvodina ar fi incendiat la Novi Sad o păpuşă reprezentîndu’l pe Milos Obilic, eroul naţional al sârbilor de la Kosovopolje.
Meciul Steaua – Ujpest : la intrarea în Rumînia, suporterii unguri aflaţi în tren au afişat “Transilvania aparţine Ungariei”, iar pe stadionul Steaua din Bucureşti au afişat românii = ţigani.
Acelaşi scenariu:
– ce s’ar fi întîmplat dacă Ujpest ar fi jucat la Beograd cu Partizan sau Steaua Roşie.
Oare ar fi avut curajul ungurii să afişeze mesajele “sârbii = ţigani sau Vojvodina aparţine Ungariei”?
Nu, nu ar fi îndrăznit, iar dacă ar fi fost atât de tâmpiţi să o facă, în aceeaşi seară ar fi cinat în Infern.
De ce îşi permit asta în România? De ce nu îşi permit acelaşi lucru în celelalte ţări unde au minorităţi maghiare şi revendicări revizioniste, adică Slovacia, Serbia, Ucraina?
Simplu, pentru că ei ştiu (aşa cum au menţionat în “Traseul Legendelor Sătmărene)” că rumănii sînt “un popor paşnic, binevoitor şi primitiv” şi, completez eu, un popor “imbecil de tolerant”.
Totodată ei ştiu că slavii (din Slovacia, Serbia, Ucraina) nu sînt aşa. Şi nu îşi permit.
Afirm cu tărie că nu există nicăieri în lumea civilizată o ţară care să acorde atîtea drepturi unei minorităţi alogene cum acordă Rumînia minorităţii maghiare.
Şi totuşi nu vor fi mulţumiţi niciodată, sîcîindu’vă perpetuu (ca un ţînţar în miezul nopţii) cu aceeaşi pretenţie imbecilă: autonomie.
Tupeul lor se manifestă şi prin faptul că ei consideră ca fiind similară pretenţia lor de autonomie teritorială în Rumînia cu cea a catalanilor din Spania, ignorînd cu bună ştiinţă marea diferenţă: catalanii sunt băştinaşi în Spania, pe când maghiarii sunt alogeni asiatici în Rumînia.
Pe lîngă ”valahi puturoşi” maghiarii vă mai numesc şi “mămăligari”. Îşi permit asta în ţara voastră.
Sunt derutat şi confuz, neputînd înţelegecum este posibil să nu existe în rîndurile poporului român, ”paşnic, binevoitor şi primitiv” un profesor de istorie altruist care să explice ungurilor ABC-ul istoriei lor efemere:
– în anul 700 sunt menţionaţi în cronicile coreene ca fiind nişte nomazi primitivi care jefuiau prin nordul Coreei şi estul Chinei
– în 896, şapte triburi maghiare şi trei triburi de turci khazari, fugărite din stepele Asiei de către pecenegi, se stabilesc în Panonia (locuită atunci de slavi, valahi, avari, germanici), în total 225.000 de nomazi sub conducerea lui Arpad.
Prima lor preocupare după stabilirea în Panonia a fostjaful (logic).
Incursiunile lor sîngeroase s’au desfăşurat în toată Europa ajungând pînă în Spania, pînă când Otto I cel Mare i’a umilit la Lechfeld în 955.
– Ştefan cel Sfânt (997 – 1038) unifică triburile ungureşti şi îi creştinează. Totodată începe şi procesul de maghiarizare agresivă a populaţiilor din jur: germanici, valahi, slavi, acest proces fiind de fapt esenţa strategiei de supravieţuire a acestui mic popor migrator asiatic în Europa.
Personalităţile proeminente ale istoriei lor nu au fost unguri: Matei Corvin, Petofi Sandor (Petrovici Alexandar – sîrb, părinţii lui nu cunoşteau limba maghiară), Kosuth Lajos – slovac, precum şi majoritatea regilor Ungariei.
În 1910 un istoric maghiar recunoaşte că doar 10% din unguri sunt urmaşii celor şapte triburi maghiare stabilite în Europa în 896, restul fiind populaţii maghiarizate de’a lungul timpului (valahi, germanici, slavi).
De fapt cum ar putea un ungur blond din zilele noastre să fie urmaşul cetelor mongoloide venite în Europa în secolul IX?
Ceea ce trebuie accentuat este faptul că începînd de la Ştefan cel Sfînt şi pînă la dispariţia regatului ungar în 1526, Transilvania nu a făcut parte niciodată din regatul ungar, fiind întotdeauna voievodat autonom.
– Înfrîngerea de la Mohacs din 1526 în faţa turcilor şicucerirea capitalei Buda în 1541 are ca urmare dispariţia de pe harta Europei a regatului ungar. Partea occidentală a Ungariei este anexată de Imperiul Habsburgic, iar restul, inclusiv Buda, devine paşalîc turcesc.
Transilvania rămîne principat independent sub suzeranitate otomană.
– După respingerea asediului otoman asupra Vienei (1683), Imperiul Habsburgic ocupă teritoriul fostului regat ungar şi Transilvania, anexiuni recunoscute prin tratatul de la Karlowitz (1699).
– În 1849 Kosuth Lajos proclamă Ungaria stat independent, dar intervenţia habsburgică şi ţaristă înăbuşă această pretenţie.
– În urma pactului dualist din 1867, Ungaria devine regat în cadrul imperiului Habsburgic (numit din acel momentimperiul Austro-Ungar), avînd constituţie proprie şi o oarecare autonomie.
– În 1918, în urma înfrîngerii din primul război mondial, imperiul Austro-Ungar se destramă, Ungaria devine stat independent iar Transilvania alege să se unească cu România.
Trebuie să subliniez imbecilitatea revizioniştilor unguri.
Cum pot susţine că Transilvania a aparţinut Ungariei 1000 de ani, cînd regatul Ungariei a dispărut din 1541 pînă în 1867, perioadă în care a fost paşalîc sau provincie habsburgică, în timp ce Transilvania a fost voievodat autonom de la Ştefan cel Sfânt (997 – 1038) pînă în 1699 cînd devine provincie austriacă (ca şi Ungaria de altfel).
Deci Transilvania şi’a pierdut independenţa în 1699 şi a aparţinut pînă în 1918 Imperiului Habsburgic, nicidecum Ungariei (care din 1526 pînă în 1867 nu a existat).
– În 1940, în urma Dictatului de la Viena, o parte a Transilvaniei este cedată (pentru prima dată în istorie) Ungariei.
Asa arăta Rumînia (poza 2) în 1941 (în limba rusă), după ce fusese sfîrtecată de ruși, unguri și bulgari, înainte ca generalul Ion Antonescu să preia frîiele armatei rumîne și să dea ordinul reîntregirii…
Pînă în 1944, cînd revine Rumîniei, ce au făcut ungurii în Transilvania?
Ce ştiau mai bine: au ucis valahi şi evrei, consideraţi rase inferioare.
Gena lor asiatică i’a ajutat pe unguri să devină cei mai zeloşi executanţi ai teoriilor rasiale naziste, golind practic Transilvania de evrei.
În perioada 1940 – 1944, timp în care Transilvania a aparţinut Ungariei, populaţia evreiască de aici a scăzut cu 90%, marea majoritate fiind trimisă de către autorităţile maghiare către lagărele de exterminare naziste.
La fel s’au purtat şi în Serbia odată cu invadarea alături de germani a Iugoslaviei în 1941.
În încheiere, ca să sintetizez relaţia dintre băştinaşii valahi şi alogenii unguri, îmi îngădui un scenariu:
Un ungur pribeag bate la uşa unui valah.
Acesta, ospitalier, îl primeşte în casă. Îi întinde masa, oferindu’i ce are mai bun în cămară.
Ungurul, în timp ce se ospătează, pune ochii pe nevasta valahului (frumoasă, bineînţeles) considerând că ar fi normal ca după ospăţ valahul să îi ofere şi un desert, adică nevasta.
Indignat de faptul că după ce s’a săturat, valahul nu’i oferă şi nevasta, ungurul îi trage o palmă zdravănă valahului şi încă una.
Înainte ca mămăligarul să se dezmeticească, ungurul fuge pe uliţă strigînd din toţi rărunchii: săriţi oameni buni, că mă omoară valahul, sînt o victimă.
Aşa că, valahi, fiţi înţelegători şi daţi’le şi nevasta, dar vă avertizez că nu le va ajunge.
Următoarea lor dorinţă va fi casa voastră.”
(profesor Miodrag Stanojevic)
