Kosovo – o regiune furată
Pentru că istoria nu este sinonimă cu adevărul și pentru că și în Romania s-au încercat scenarii similare, este foarte important să luăm aminte și să înțelegem că odată furată identitatea unui neam, acel neam este sortit pieirii.
În spatele războiului din Kosovo s-au aflat interese economice şi politice importante Documente declasificate în 2000 arată că în 1984 Statele Unite au adoptat o directivă naţională de securitate, numită „Politica SUA faţă de Iugoslavia” (United States Policy Towards Yugoslavia).
Video
Video din sursa alternativă
Versiunea cu subtitrare în limba engleză.
Aceasta propunea printre altele: „destabilizarea guvernului Iugoslaviei” şi realizarea în Europa de Est de „revoluţii tăcute”, prin care se urmărea „răsturnarea guvernelor şi partidelor comuniste, pentru a înregimenta aceste ţări în economia de piaţă.” La începutul anilor ‘80, Banca Mondială şi FMI prevăzuseră credite pentru Iugoslavia, „pentru a rezolva problemele economice din zonă”. Reforma a început încă din 1984 şi avea ca scop distrugerea sectorului industrial autohton. Primele efecte au fost o severă inflaţie, scăderea salariilor, creşterea preţurilor cu până la 2700 de procente, falimente în lanţ, şomaj masiv. Kosovo a devenit una din cele mai sărace regiuni din Iugoslavia. În 1990, FMI şi Banca Mondială au lansat un nou „ajutor financiar” care a fost fatal pentru Iugoslavia. Belgradul a fost obligat să suspende plăţile realizate din bugetul de stat pentru provincii, iar salariile s-au prăbuşit cu 41 de procente. Jumătate de million de muncitori au rămas fără slujbe. Populaţia sărăcită, fără a-şi putea asigura traiul de zi cu zi a fost aruncată în confuzie, iar frustrarea a ajuns la maxim. Sistemul bancar iugoslav a fost demontat de strategiile păguboase ale Băncii Mondiale. Pe fondul acestor tensiuni, Croaţia, Slovenia şi Macedonia şi-au cerut independenţa şi războiul civil a izbucnit în Croaţia. Aşa zisa „reconstrucţie economică” din Balcani şi „stabilizare” prin infuzie de capital străin a fost de fapt o mega-afacere, care aduce şi azi profituri de miliarde de dolari corporaţiilor multinaţionale, care au obţinut contracte în zonă, cu sprijinul armatei de ocupaţie. Una din mizele ascunse ale intervenţiei NATO în conflictul din Kosovo din 1999 a fost ambiţia SUA de a deţine o poziţie strategică în controlul petrolului din zona Mării Caspice. Instalarea bazei militare Bondsteel lângă Kosovo permite SUA să deţină controlul şi asupra coridorului energetic nr. 8, care reprezintă o veritabilă axă energetică Est-Vest în ceea ce priveşte transportul petrolului şi gazelor naturale din zona Asiei centrale prin Balcani spre Mediterană, evitând astfel implicarea Rusiei şi a Iranului. Conducta petrolieră trans-balcanică este de fapt un proiect american Înainte ca forţele NATO să înceapă bombardamentele în Iugoslavia, ziarul american Washington Post scria: „Cu situaţia tot mai fragilă din Orientul Mijlociu, vom avea nevoie de baze terestre şi culoare aeriene în Balcani pentru a proteja accesul la petrolul din Marea Caspică”. Ziarista independentă Marjorie Cohn arată că Dick Cheney, fostul vicepreşedinte american a jucat un rol cheie în acest proces. „Amprentele unsuroase ale domnului Dick Cheney (joc de cuvinte în limba engleză, oil=petrol şi oily=uleios, unsuros) sunt răspândite peste tot prin Balcani”. Acest mod plastic de exprimare se referă la faptul că Halliburton, companie la care Dick Cheney a fost preşedinte între 1995 şi 2000, este de fapt în spatele construirii conductei trans-balcanice. Pe lângă Halliburton, încă doi giganţi americani care activează în domeniul petrolului sunt implicaţi în conflictul din Kosovo. Este vorba despre Exxon-Mobil şi Chevron. Aceştia au finanţat contractele companiei Albanian-Macedonian-Bulgarian Oil (AMBO) care are sediul la New York şi reprezintă interesele americane, nicidecum pe cele ale ţărilor din zonă, aşa cum ar vrea să sugereze numele. Studiul de fezabilitate pentru construirea conductei a fost realizat de firma americană Brown & Root, o subsidiară a Halliburton. În aceeaşi ordine de idei, Ted Ferguson, fostul director al secţiunii pentru Europa şi Africa din cadrul Brown & Root a fost numit preşedinte la AMBO imediat după ce Vuko Tashkovikj, fondatorul şi preşedintele companiei a murit. Conducta trans-balcanică pe care AMBO a fost angajată să o proiecteze şi să o construiască în numele mega-corporaţiilor americane transportă petrol din Marea Caspică până la terminalul de la Burgas (Bulgaria) şi apoi prin Macedonia până la portul albanez Vlore, de la Marea Adriatică. Construirea acestei conducte a fost prezentată drept singura alternativă de protecţie a mediului, după ce mai multe nave petroliere au eşuat sau au suferit accidente, care au dus la mari deversări de petrol în apele din zonă. Aceste accidente puteau fi foarte uşor înscenate pentru a crea pretextul necesar construirii conductei. Presa nu a scris nimic despre aceasta şi nici despre interesele economice din culise, dar a făcut o intensă propagandă în favoarea conductei. Nu a vorbit nici despre faptul că aceasta va transporta mult mai rapid şi în cantităţi mult mai mari resursele petroliere din zona caspică. Până la construirea conductei, singurul mod prin care petrolul caspic putea ajunge în SUA era transportarea acestuia prin strâmtoarea Dardanele, pe unde nu puteau trece decât nave de maxim 150 000 de tone. Pe când din Vlore pot trece, evitând strâmtoarea Bosfor, tancuri petroliere care au o capacitate dublă. Baza militară Bondsteel, un bastion important în cruciada balcanică Pe lângă lupta pentru petrol, SUA mai avea şi interese politice strategice în zonă. Stabilirea de forţe militare americane în Balcani era unul dintre obiectivele principale ale Pentagonului încă din 1992, ca o garanţie a faptului că SUA va putea influenţa în continuare afacerile europene. Astfel că în 1999, imediat după bombardamentele din Iugoslavia, guvernul american a cumpărat un imens teren în partea de sud-est a regiunea Kosovo şi a ridicat acolo una din cele mai mari baze militare din Europa. În plus, campusul Bondsteel se află plasat pe traseul propus de AMBO pentru conducta trans-balcanică şi pe traseul coridorului energetic nr. 8 care leagă Asia centrală de Europa occidentală. În aprilie 1999 generalul Jackson, comandantul trupelor NATO din Macedonia a declarat în ziarul italian Sole 24 Ore: „Astăzi contextul pe care l-am creat aici s-a schimbat. Astăzi este absolut necesar să garantăm stabilitatea Macedoniei şi intrarea ei în NATO. Dar ceea ce este sigur este faptul că vom rămâne aici pentru multă vreme pentru a garanta securitatea coridoarelor energetice care traversează această ţară.” În timpul unei vizite făcute în 2001 la Bondsteel, Donald Rumsfeld, pe atunci secretar al apărării americane, a făcut în faţa soldaţilor o declaraţie surprinzătoare care dezvăluie adevăratele interese ale SUA în zonă. „Viziunea mea, a spus el, este că nu aruncăm banii pe fereastră cu întreţinerea voastră, ci îi investim în voi. Femeile şi bărbaţii din armată nu sunt o povară pentru puterea noastră economică, ci reprezintă o garanţie a ei. Voi sunteţi chiar fundaţia, baza creşterii economice a SUA.” În ceea ce priveşte baza Bondsteel din Kosovo, ziarul francez Le Figaro din iunie 2000 remarca: „Aliaţii europeni ai Washingtonului au impresia că au fost păcăliţi. Anticipând tensiuni cu o Europă aflată în curs de unificare şi implicit o pierdere a influenţei în regiune, este posibil ca Statele Unite să fi decis să îşi construiască singure un nou bastion. Nu se putea să îşi aleagă un loc mai bun, o regiune în care influenţa musulmană este puternică, iar sentimentele europene sunt ca şi inexistente, situată în Balcani, aproape de Mediterană şi de petrolul din Orientul Mijlociu. Aliaţii europeni privesc acum cu înfrigurare spre gigantica bază militară permanentă situată la doi paşi de ei şi încep să se întrebe dacă nu cumva tocmai implantarea ei a fost adevăratul obiectiv al războiului din Iugoslavia.” Jurnalistul indepedent Paul Hockenos nota: „ar fi o dovadă de naivitate din partea noastră să înghiţim gogoaşa cu apărarea plină de altruism a drepturilor omului în Kosovo. Libertatea şi democraţia trebuie să fie dezvoltate de oamenii de acolo, nu de forţe militare de ocupaţie şi de administratori care nu au cum să ştie ce este cel mai bine pentru o ţară străină lor, de vreme ce ei joacă după cum le dictează economiştii de la Fondul Monetar Internaţional şi de la Banca Mondială”.
Sursa: TheNewsInfo1000
Și încă o referință legată de așa zisele ”lagăre ale morții” din Iugoslavia.
Kosovo, este o lecție sîngeroasă pe care ar trebui s-o învețe, copiii, adolescenții, adulții, pentru a preveni o similitudine aici, în România!